Wednesday, November 29, 2006

Sportul: autodepasire sau pasiune??

Într-o viata asa simpla si mereu complicata traim fiecare un vis pe care încercam mereu sa îl atingem. Chiar daca uneori nu reusim nici într-o viata de om. Mereu plecam de la premiza ca o sa reusim daca muncim mai mult, daca ne antrenam mai mult si daca nu renuntam, oricât de greu ar fi.Totul depinde de vointa si de puterea de a merge mai departe. Nu exista limite pentru ceea ce poate face trupul atunci când spiritul este puternic. Trebuie însa sa redescoperim trupul, sa încetam a-1 otravi cu stimulente înselatoare, sa încetam a-l îndopa cu substante nocive, sa încetam a-1 privim ca pe un simplu mijloc de satisfacere a placerilor proprii.De ce au fost grecii atleti adevarati? Pentru ca au reusit sa descopere "aurita cale de mijloc" spre atingerea perfectiunii. Ei nu au neglijat trupul omenesc pentru atingerea unor scopuri. Asa cum neglijam noi azi trupul de dragul masinii.Visul fiecarui sportiv este sa participe macar o data în viata la cea mai importanta competitie a lumii, Jocurile Olimpice. Un vis. O batalie nu se încheie niciodata. Dar ori de câte ori obtinem o cât de mica victorie, ori de câte ori reusim sa extindem limitele omenesti, de atâtea ori demnitatea noastra de oameni triumfa. Fiecare record pulverizat pe pista de atletism, pe apa, în aer, în cosmos, este o afirmare a noastra ca fiinte independente. Se pare ca întotdeauna avem nevoie de semnele exterioare si vizibile ale puterii. Un adevarat "Campion" este acela care-si antreneaza atât trupul cât si mintea, care a învatat sa-si înfrânga durerea si sa o foloseasca în atingerea scopurilor sale. Un mare sportiv nu invidiaza pe nimeni. El traieste în buna pace cu sine si cu întreaga lume. De aceea sunt bune Jocurile Olimpice. Nu neaparat pentru medaliile de aur, ci pentru ce se ascunde în spatele lor. Nimic mai fals si mai primejdios decât sa crezi ca sportul este sinonim cu victoria într-o competitie.Lupta pe care o duce sportivul este de fapt lupta cu sine însusi sau cu partenerii, nu cu rivalii, pe care de fapt trebuie sa-i depaseasca cu prietenie si nu cu ura.Facem miscare pentru frumusetea ei. Sportul înseamna ritm, bucurie, natura, prietenie, echilibru. In toate acestea trebuie sa cautam întotdeauna spiritul sportului care înseamna disciplina, morala. El trebuie sa fie mai presus de meschinarie si compromis. Are un caracter fratern si demn. Trebuie sa stim sa acceptam deopotriva înfrângerea si victoria. Sportul îti da posibilitatea sâ-ti cunosti fortele, limitele. Sa te învingi si sa învingi daca vointa ta este mai puternica decât a celorlalti. Numai facând sport îti dai seama de diferenta dintre tine si ceilalti."Corpul tau înseamna viata. Gândeste-te la el. Gândeste-te la tine. Daca este bolnav sau plapând, lumea îti pare la fel. Cât de greu si trist trebuie sa fie sa te culci, sa respiri, sa târasti dupa tine un corp care nu vrea sa te urmeze. Nu scapi de corpul tau, deci trebuie sa-1 stapânesti. Nu poti fi fericit daca nu esti sanatos, puternic, optimist. Un sportiv nu este numai o exceptie a virtutilor fizice, o simpla personalitate. El devine în timpurile noastre o mândrie a unui popor, un exemplu, un mit al tinerilor, un ambasador al pacii si al prieteniei între popoare. De aceea el nu are voie sa dezamageasca.

Mari sportivi


Get your own Slide Show!